5 strategii ca să spui o poveste captivantă (învățate de la Căpitanul Chiloțilă)

Dacă e un lucru pe care Dav Pilkey, autorul celebrei serii Căpitanul Chiloțilă, îl știe foarte bine, e ăsta: să transforme haosul într-o poveste care curge, te ține în priză și te face să râzi exact când nu te aștepți. Iată ce am învățat eu din cărțile lui despre cum se pot spune povești captivante despre orice, inventat sau real. Mai jos ai 5 strategii prin care să îl ții pe cel care te citește sau te ascultă în priză.

1. Spune-i din start despre cine și ce e vorba

Anunță încă de la început care sunt personajele, scurt și la obiect. După acest scurt intro, menționează în treacăt că s-a întâmplat ceva fabulos, cum ar fi că întreaga planetă era să intre sub stăpânirea unui maniac nemilos. Asta clar o să suscite interesul. Și exact când ascultătorul sau cititorul e pregătit să afle ce s-a întâmplat…

2. Taie-i macaroana, dar fă-o cu stil

În cuvintele lui Dav Pilkey: „Dar înainte să vă povestesc despre treaba aia, trebuie să vă povestesc despre treaba asta...”

E momentul să mai introduci câteva personaje, alte situații absurde care stârnesc râsul și mai mult context. Mai ține cititorul în suspans puțin spunându-i că povestea o să înceapă, dar nu chiar acum pentru că mai ai ceva de adăugat.

Mai avansezi cu povestea și la un moment dat fentezi nițel cititorul. Bagi la înaintare deja celebra frază „Dar înainte să vă povestesc despre asta…” și fix când cititorul e pregătit să urle de disperare și să arunce cartea într-un colț, faci o întoarcere spectaculoasă și spui: „….ba, lasă. Hai să vă spun despre treaba asta.”

3. Fă-l să se simtă deștept

Pe măsură ce spui povestea, avertizează-l că trebuie să țină minte ceva și apoi nu uita să folosești acel ceva în poveste și să le faci cu ochiul celor care au ținut minte. E cea mai simplă formă de a crea complicitate între tine și cel care te ascultă sau te citește.

4. Sperie-l puțin, dar doar în glumă

Puțină groază nu strică niciodată, te ține atent. Pentru asta functionează foarte bine un avertisment lung că urmează scene atât de groaznice că nu le pot citi sau asculta decât cei care… sunt curajoși și știu de glumă. Bineînțeles, nu urmează nimic cu adevărat groaznic. Dar așa creezi anticipare, faci mișto de cei care nu știu de glumă și întărești relația cu cel care te citește sau te ascultă. Cine nu gustă gluma, oricum nu face parte din publicul tău.

5. Pune-l la treabă

Dacă e vorba de o carte, fă-l să răsfoiască cartea într-un anumit fel, să o întoarcă pe dos, să caute, orice îl face să participe fizic la poveste. Dacă e vorba de o poveste orală, fă-l să anticipeze ce urmează, să scoată sunete, să joace povestea alături de tine. Astfel nu mai e doar un recipient pasiv, ci un participant activ la poveste.

Bonus: Când e gata, să fie gata

Asta e poate lecția cea mai importantă. Nu te lungi, nu explica prea mult, nu strica ritmul cu o încheiere lungă cât o zi de post. Idealul e să ai un final scurt, satisfăcător, fără prea multe farafastâcuri. Și, dacă poți, încheie pe o notă promițătoare anunțând că urmează noi aventuri.